de dimineata, doi africani dereticau prin bucataria mea. cine sunteti voi si de unde ati aparut? ah. s-au intors ai mei de la mare.
curios e cu cine s-au intalnit ei pe nisip. cu “tanti ileana”. fosta colega a mamei. murea de dragul meu. am si acum bluze de la ea pe care inca le port. de vreo 7 ani. si sunt ca noi : ) si pantalonii albi care imi erau largi pe atunci, sau bluza roz, acum imi vin bine. tanti ileana. era ca o matusa. fara a-mi fi matusa : )
si s-au mai intalnit cu cineva. ma bucur sa stiu ca era acolo, la mare. as vrea sa cred ca eu am contribuit la cresterea marii in sufletelul lui, dar nu imi mai permit sa imi arog astfel de “drepturi de autor”. oricum ar fi, era la mare. i-a recunoscut si i-a salutat. foarte dragut din partea lui. pe ei nu are de ce sa ii ignore.
cand eram mica.. faceam cu mana la vatmanite. ma uitam lung la tramvaie sa vad daca e o femeie la “volan” (nu stiam ca tramvaiele nu au volan) si apoi ridicam o manuta. cateodata, ma vedeau si imi faceau s ele inapoi. si imi zambeau. mi-era tare drag. probabil mi-era drag ca ma puteau vedea, asa micuta cum eram. un omulet de vreun metru sau asa. acum, daca as face cu mana la vatmanite, probabil ar crede ca o fac in batjocura. e o chestiune de inaltime, pana la urma. cateva zeci de centimetri. gestul nu mai este asa de maiestuos. inocenta scade o data cu cresterea in inaltime.
foto (c) me.
