cand eram mica, voiam sa fiu kaledoscopiana. adica locuitoare a Kaleidoscopiei. aveam un caleidoscop care ma facea fericita. gaurica aia unde imi deschideam ochiul drept cat si pentru stangul pe care il tineam inchis ca sa focusez mai bine era un poarta catre absolutul culorii si al formelor. gustam dintr-o iubire platonica, dulce-amaruie, pentru geometria care se innoia mereu. nu poate fi lume mai vesela decat Kaleidoscopia. explozii, explozii de culoare, explozii geometrice.. in minunata lume de dincolo de gaura unui tub.
astazi, dupa ani de cautari, l-am vazut. intr-o vitrina de butic de cartier. scria pe el ka…leido..cope… niste litere cunoscute. si astazi, mergand pe strada si uitandu-ma in gaurica unui tub, am fost fericita.
) dar cred ca e de ajuns sa o intitulez Copilarie ca sa capete valente profunde 
