dezamagire. este titlul unei nuvele de thomas mann. pe care nu am apucat sa o citesc. si este cuvantul de ordine ASTAZI. rareori imi leg dezamagirile de prezent, uneori de viitor, insa cel mai des de trecut. iar astazi, astazi trecutul trage linie. ingrosata ca in tablourile fovistilor. sub ea e un egal. si mai e un semn al intrebarii.
tind sa vorbesc in metafore. din nou. se intampla cand sunt prea suparata. e modul meu de a vorbi licentios. de a zice ca fac pipi pe viata. nu, eu nu fac pipi, eu vomit metafore. e mai delicat si mai gratios. dar demersul e acelasi.
imi exprim, oficial, revolta fata de cursul “natural” al lucrurilor. fata de scuzele capitaliste si fata de nepasarea cronica. si va condamn pe toti cei care le infulecati la micul dejun. va condamn sa traiti, in continuare, ca si cand ati avea tot timpul de pierdut.
NU SUNTETI NEMURITORI.
<
